Relațiile sunt locul în care ne vindecăm, dar și locul în care rănile se pot adânci. Pentru mulți oameni, iubirea vine la pachet cu teamă, neliniște și o nevoie constantă de confirmare. Aceste trăiri pot fi semne clare ale unui atașament anxios.
Persoanele cu atașament anxios simt nevoia să fie în permanență reasigurate că sunt iubite. Că nu vor fi părăsite. Că totul e în regulă, chiar și atunci când nu există motive reale de îngrijorare.
Acest tip de atașament nu apare dintr-o dată. De cele mai multe ori, își are rădăcina în copilărie, în relația cu părinții sau cu alte figuri importante. Poate ai fost crescută într-un mediu în care iubirea era condiționată. Sau poate nu ai știut niciodată la ce să te aștepți din partea celor dragi.
Atașament anxios – Ce îl declanșează și cum se manifestă
Un mesaj citit dar fără răspuns. O întârziere. O schimbare de ton. O zi mai rece a partenerului. Toate acestea pot activa atașamentul anxios. Dintr-o dată, apar gânduri negative, neliniște, interpretări greșite și dorința de a repara ceva ce, de fapt, nu s-a stricat.
Este ca și cum mintea ar proiecta pericol acolo unde nu este. Iar corpul reacționează: tensiune, agitație, dorința de a insista, de a verifica, de a controla. Totul pentru a nu pierde legătura cu celălalt.
Persoanele cu atașament anxios nu sunt „prea sensibile” sau „dependente”. Sunt oameni care au învățat, adesea fără să vrea, că iubirea poate fi imprevizibilă. Și că pierderea este mereu după colț.
Vestea bună este că atașamentul anxios nu este o etichetă permanentă. Este un tipar. Iar tiparele pot fi înțelese și, treptat, schimbate.
Primul pas este să recunoști acest mod de a iubi. Să nu te mai judeci pentru nevoile tale. Să înțelegi că acea neliniște nu vine din prezent, ci din trecut.
Următorul pas este să înveți să te reglezi emoțional. Să nu mai ceri mereu confirmări din afară, ci să începi să îți oferi tu, ție, acea siguranță. Iar uneori, sprijinul unui psiholog poate face o diferență enormă.
Atașamentul anxios nu dispare peste noapte. Dar poate deveni mai blând. Mai conștient. Mai ușor de gestionat.
În relații, ceea ce contează nu este perfecțiunea. Ci disponibilitatea de a învăța. De a spune: „Da, mi-e teamă. Dar nu vreau să mai las frica să-mi conducă iubirea.”
